Una dintre ele mai frumoase bucati de literatura este Jurnalul lui Adam si al Evei, de Mark Twain. Un Adam si o Eva ai tuturor timpurilor:
--------------------------------------------
FRAGMENT DIN JURNALUL LUI ADAM
Creatura cu par lung ma cam incurca. Imi da mereu tarcoale si ma urmareste. Nu prea-mi place asta pentru ca nu-s obisnuit cu societatea. Mai bine stateam cu celelalte animale. Azi e timp noros, bate vant de la rasarit. Cred ca o sa vina ploaia peste noi. "Noi"? de unde am scos cuvantul asta? Ah, mi-aduc aminte: il spune mereu creatura cea noua.
Orice-as face, creatura o tine pe-a ei si da nume la toate. Nici nu se sinchiseste. (...) S-a zis cu traiul meu fericit de odinioara. (...) Creatura cea noua spune ca o cheama Eva. Merge, n-am nimic impotriva. Zice c-are nume, ca s-o chem cand vreau sa vina. I-am spus atunci ca-i inutil.
FRAGMENT DIN JURNALUL EVEI
Am pierdut Gradina, dar l-am gasit pe el si sunt multumita. Ma iubeste cat poate, iar eu il iubesc cu toata forta firii mele pline de pasiune, ceea ce cred eu, este normal pentru sexul caruia ii apartin. Daca ma intreb de ce il iubesc, descopar ca nu stiu si, de fapt, nici nu prea ma sinchisesc sa aflu. Cred mai degraba ca genul asta de dragoste nu e un produs al rationamentelor si al statisticilor, cum ar fi dragostea unora pentru reptile sau alte animale. Cred ca trebuie sa fie cam asa: iubesc unele pasari pentru cantecul lor. Pe Adam nu-l iubesc pentru cantecul lui. Nu, nici gand. Cu cat canta mai mult, cu atat ma impac mai putin cu asta. Si totusi il rog sa cante, pentru ca vreau sa invat sa imi placa tot ce-l intereseaza pe el. (...) Nu pentru agerimea mintii il iubesc. Nu, nici gand. Nu-i el de vina pentru agerimea asta - atata cata este - fiindca nu si-a facut-o singur. E asa cum l-a lasat Dumnezeu, dar nici nu trebuie mai mult. (...) Nu pentru purtarea lui tandra si atenta sau pentru delicatete il iubesc. Are lipsuri din punctul asta de vedere, dar este destul de bine si asa si se face tot mai bun pe zi ce trece. Nu pentru harnicia lui il iubesc. Nu, nici gand. Stiu ca o are in el si nu-nteleg de ce o ascunde de mine. Altfel e sincer si deschis acum. Sunt sigura ca nu-mi ascunde nimic altceva. Doar asta. Ma doare sa stiu ca are secrete fata de mine si uneori gandul asta nu ma lasa sa dorm. Am sa-l izgonesc din minte. N-o sa-mi mai tulbure fericirea, care altminteri mai are un pic si da pe dinafara.
(...) Atunci, pentru ce-l iubesc? Pur si simplu pentru ca e barbat, asa cred. Are un fond bun si pentru asta il iubesc. Dar l-as iubi si fara. Daca m-ar bate si mi-ar arunca vorbe de ocara, l-as iubi mai departe, sunt sigura. E-o chestiune de sex. Asa cred. E puternic si chipes si-l iubesc pentru asta. Il admir si-s mandra de el, dar l-as iubi si daca n-ar avea nici una din calitatile acestea. Daca ar fi urat, tot l-as iubi. Si dac-ar fi o starpitura, tot l-as iubi. Da, cred ca-l iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i barbat. Banuiesc ca n-am nici un alt motiv. (...) Ruga mea, dorinta mea fierbinte e sa trecem impreuna peste pragul acestei vieti. E o dorinta ce n-o sa piara niciodata de pe acest pamant. O sa salasluiasca in sufletul fiecarei sotii care iubeste, pana la sfarsitul timpurilor. (...)
Dar daca trebuie ca unul dintre noi sa plece ai intai, ruga-mi este sa fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slaba. Eu nu-i sunt atat de necesara pe cat imi este el mie. Fara el, viata n-ar mai fi viata. Cum as putea-o indura? Ruga asta e si ea nemuritoare si o sa dainuie cat o sa dainuie stirpea mea. Sunt prima sotie; si in ultima sotie o sa ma repet.
LA MORMANTUL EVEI
ADAM: Unde era ea, acolo era Raiul.
-------------------------------------------
In definitiv, pentru ce iubim? Pentru simplul motiv ca celalalt EXISTA!
Nu e vorba de acceptare; cand te gandesti sa il accepti pe celalalt, inseamna ca ti-ai dori sa fie altfel, dar te multumesti si asa.
Nu e vorba nici de a te obisnui cu celalalt: obisnuinta presupune din nou ca ai face un efort pentru a putea trai altfel.
Iubirea cea mai pura e atunci cand celalalt se potriveste in viata ta fara sa-i faci loc in mod constient, fara sa trebuiasca sa schimbi ceva pentru asta sau sa astepti ca celalalt sa schimbe...
