Nu pot să rămân nepăsătoare legat de ultimele întâmplări legate de incendiul de la clubul Colectiv.
Am ajuns aproape la saturație și intoxicare de la zecile (de-acum sutele) de transmisii live, răstălmăciri și interpretări legate de acest eveniment. Da, este o tragedie în primul rând pentru familiile celor peste 200 de tineri a căror traiectorie s-a schimbat brusc vineri seara. Am urmărit cu un oarecare dezgust aviditatea mass media față de acest subiect: sâmbătă și duminică, posturile TV se întreceau hulpav în a spune câți morți și câți răniți au fost în urma incendiului; în mintea mea erau ca niște hiene care stau la cotitură să vadă care e cel mai prielnic moment să sară pe hoit pentru cea mai bună bucată de carne: hoitul este evenimentul însuși, exploatat la maximum prin „cea mai bună imagine de la locul tragediei”, „cel mai bun interviu cu cel mai bun martor ocular” etc.; nimic despre disperarea mamelor sau a rudelor care știau că au copii în București - hai să fim serioși, nu „dăm raportul” părinților legat de orice pas pe care îl facem, pot să pun pariu că oricine a avut pe cineva drag de vârstă tânără în București și a auzit ce s-a întâmplat, nu a stat liniștit până ce nu i-a auzit glasul sau nu a aflat într-un fel sau altul că e bine.
Apoi, de luni încolo hienele s-au mutat: din hoitul de vineri a mai rămas doar scheletul în care și-ar fi rupt dinții, nicio bucățică de carne bună... Evenimentul în sine nu mai putea fi exploatat ca atare, trebuiau căutate alte nuanțe, trebuiau exploatate emoțiile. Așa că și-au găsit alte unghiuri de interes: au început să apară imagini cu chipurile celor morți, au început să apară poveștile de viață ale celor dispăruți dintre noi sau ale celor răniți; s-au urmărit reacțiile „lideilor de opinie”: politicieni, reprezentanți ai cultelor religioase; au început să se caute vinovați.
A fost demis șeful ANPC, prima demitere oficială. Pot înțelege de ce, dar în esență mi se pare o mârșăvie! E o instituție mult prea puțin importantă în ochii oamenilor dar și în contextul general și real al întâmplării - adică sună bine pentru că îi zice „protecția consumatorului” și ar fi trebuit să fie prima care îi „protejează” pe cei din club??? Toți cei care ar fi trebuit să se simtă mult mai responsabili - sau direct responsabili - au stat de-o parte și au așteptat să vadă ce se întâmplă, neștiind cum să reacționeze. Ca niște balauri ascunși în spatele zidului dincolo de care îi aștepta focul furiei oamenilor de rând pe care i-au asuprit de generații întregi și acum sunt gata să se dezlănțuie într-un mod necontrolat pentru că vor un răspuns. Păi cine să demisioneze? Oare cei care au dat autorizațiile de funcționare a clubului? Cei care ar fi trebuit să efectueze controale periodice și au stat în birouri sau, mai rău, au fost puși să șteargă rapoartele de contatare a neregulilor? Sau poate șefii lor? Sau poate primarul Sectorului 4? Au apărut imagini cu acționarii clubului (apropos, sunt asociați și nu acționari) scoși cu cătușe de la audieri. Bun. Au apărut informații că sunt acuzați de ucidere din culpă. Ok . Dar și-au dat singuri autorizațiile? Balaurii însă au fost luați prin surprindere de încăpățânarea celor care totuși vor ca „vinovatul” să aibă un chip și un nume. Și atunci ce și-au zis: ia hai să-l găsim - șeful de la ANPC o fi bun? Buuun, măcar încercăm. Doar că este-o vorbă din bătrâni: „ferească Sfântul să se deștepte prostul” - și uite că s-a deșteptat, oamenii n-au mai înghițit-o și pe asta. Au ieșit în stradă aseară cu zecile de mii... Unde mai pui că „amărâtul” de la ANPC a aflat din presă că a fost demis!
Dar hidra are întotdeauna mai multe capete; ia uită-te că azi și-a dat demisia Ponta (pardon, și-a depus mandatul de Prim Ministru - sună mai bine), declarând că nu a putut rămâne indiferent la dorința celor care au ieșit ieri în stradă și este un gest de onoare. Serios???? Păi ia să facem un mic efort de memorie... Din august încoace toată lumea aștepta asta dintr-un moment în altul, doar că Victor Ponta a preferat să prelungească agonia cât mai mult. Încă nu găsiseră un moment prielnic - nici el nici cei din jur. Cred însă că măcar a fost conștient că nu avea cum să își termine mandatul la termen. Nu avuseseră loc alegeri pentru șefia PSD, deci Dragnea nu avea legitimitatea necesară pentru impunerea unui nou premier. În plus, nu se ivise niciun motiv suficient de bun și de convenabil pentru un asemenea gest.
Și uite că întâmplarea face să ardă peste 200 de oameni într-un club cu o capacitate aprobată de 80 de persoane; emoția colectivă se umflă până când ajunge spre punctul culminant; și ca un gest de onoare și în deplin sentiment de empatie cu cei afectați de această tragedie națională, primul ministru al României își „depune mandatul”, apoteotic, pentru a nu inflama și mai mult masele și pentru a asigura în continuare stabilitatea țării...
Nici că ar fi putut spera la un moment mai bun. Toți ar trebui să fie mulțumiți: cei care au ieșit în stradă au rămas brusc fără principala revendicare, astfel că sloganul „Demisia”, scandat aseară din mii de piepturi, devine desuet. Guvernanților li s-a terminat de cea mai mare bătaie de cap care i-a bântuit începând din vară: cum să nu mai fie Ponta Prim Ministru fără a avea și altcineva de suferit în vreun fel. Acoliții puterii pot răsufla ușurați: au scăpat și de data asta. Ceilalți politicieni pot și ei să mai stea liniștiți o vreme: până se instalează noul guvern - care oricum, cel puțin din inerție, va beneficia de un val de simpatie și încredere inițială, nici n-apucă bine să își intre în funcțiune și deja sunt alegeri generale.
A, și cred că au mai scăpat de o problemă din care nu știau cum să iasă: cum să îl „debarce” pe Oprea fără să se supere numeni și să fie împăcată toată lumea; să-și fi dat demisia? Exclus, că doar ce vină avea el că polițistul din „cortegiul” său a picat ca bolovanul într-o groapă și-a murit? De ce n-a văzut-o și, oricum, cine a pus groapa acolo? Să îi ceară Primul Ministru demisia? Cine cui? Ponta lui Oprea? Exact... Și totuși noul Prim Ministru nu cred că va dori să poarte în mandatul său oricum scurt „povara” Oprea, deci din nou o rezolvare convenabilă a situației.
Și-așa, uite câte capete ale hidrei Sistemului au fost hrănite, lingându-și botul cu o satisfacție bolnăvicioasă!
