Dezamăgire

Sunt multe lucruri care m-au revoltat, dar parcă nici unul mai mult ca ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore. Mi se pare că suntem o țară de nimicuri care căutăm satisfacții în meschinării… Mă refer la condamnarea lui Adrian Năstase și la ce a urmat după.

1. Sigur că o fi având Adrian Năstase păcatele lui, dar acesta pare a fi unul dintre dosarele cele mai slabe din punct de vedere al probelor administrate – sau așa au zis judecătorii din prima instanță. Și atunci? Vânătoarea asta de vrăjitoare pare că nu se mai termină…
2. E cel puțin cretin să te gândești că Năstase a vrut să facă show la televizor și de asta s-a împușcat! Dacă voia doar să stârnească emoții, nu cred că s-ar fi împușcat în gât! Cred că nimeni nu poate să își dea cu presupusul legat de cum ar fi reacționat dacă ar fi fost în locul lui Năstase. Sigur, judecând din fotoliul de acasă, gestul poate părea teatral și exagerat, dar în contextul în care în ultimul an a avut peste 100 de audieri la DNA – asta înseamnă cam una la 3 zile, în contextul în care au vrut să îl umilească total și să îl arate lumii întregi îngenuncheat în fața „sistemului” care în sfârșit funcționează și a făcut dreptate, fost ministru de externe și prim-ministru – sincer, aproape că îi înțeleg și respect gestul. În asemenea circumstanțe, nici măcar „inumanul” Năstase nu ar fi putut calcula cu sânge rece momentul în care ar trebui să apese pe trăgaci ca să se împuște dar nu chiar mortal, doar de „amorul artei”!
3. Toate hienele PDL-iste au început să declare că da, în sfârșit s-a dovedit că justiția este independentă, își face treaba. Prima condamnare adevărată! Curios că după ce Adrian Năstase a plecat din casa din Zambaccian, dar nu în mașina poliției cu cătușe pe mâini ci în ambulanță după o tentativă de sinucidere, nici unul nu a mai făcut nici o declarație.
4. Am citit dimineață prin ziare că România și Bulgaria nu au intrat în Shengen din cauza corupției și că în sfârșit s-a făcut ceva în această direcție. Adică cum (vorba ceea): condamnarea lui Năstase e un fel de free pass către zona Schengen??? Avem nevoie să găsim cu orice preț pe cine să arătăm cu degetul pentru fapte de corupție, fie ele demonstrate sau nu, ca să ne mângâie Bruxell-ul pe creștet și să ne spună „Bravo!”? Se pare că da, așa funcționează. Doamne ferește să fi convins pe cineva să facă lobby de atâția ani sau să fi văzut o preocupare reală a autorităților pentru a fi incluși în spațiul Shengen! Cine să facă asta? Câte vizite oficiale a făcut/primit Președintele în ultimul an?... Ultima de care îmi amintesc e cea din 11 iunie, când l-a felicitat la Cotroceni pe Prințul Charles al Marii Britanii pentru jubileul de diamant al căsătoriei Reginei Elisabeta a II-a (noroc cu translatorul care și-a dat seama de gafa monumentală și a tradus că îl felicită pentru jubileul de diamant legat de încoronare). A, uitasem cum am răspuns deciziei Europei de a ne spune Halt! la ușa Shengenului: am oprit la vamă tirurile cu flori din Olanda!
5. Imediat după ce fostul premier a ajuns la spital cu ambulanța, au început să vină tot felul de personaje PSD-iste să se intereseze de starea în care se află Adrian Năstase. Sunt convinsă că unii au fost motivați doar de multitudinea de camere de luat vederi din fața intrării în spital, dar sunt la fel de convinsă că alții au venit dintr-un gest pur de solidaritate umană. Victor Ponta cred că face parte din a doua categorie: era vizibil marcat de ceea ce se întâmplase și a mers în calitate de om, nu de Prim Ministru, să fie alături de cel căruia îi datorează aproape tot din ceea ce este acum. Și tot din această calitate a făcut declarația pentru care a fost imediat pus la zid: „Sper că Băsescu este fericit”. A fost o reacție impulsivă (pe care poate ar fi putut să nu și-o manifeste), dar a fost reacția Omului Victor Ponta și nu a politicianului. Nu cred că în drum spre spital s-a gândit „Hm, or să sară ăștia pe mine să dau declarații, oare ce să spun? A, da, trebuie să mai dau o flegmă spre Băsescu”. Oricum, nu cred că Băsescu a dormit bine astă noapte.
6. Ceea ce s-a întâmplat seara trecută a fost o dramă. Nu pentru că învinuitul Năstase a fost condamnat. Oricine este capabil și vrea să înțeleagă un pic mai mult din ce se întâmplă în jurul lui, își dă seama că e o dramă a societății noastre în ansamblu, o criză de spasmofilie a Sistemului. Nu se poate ca după 22 de ani de când minăm democrația să fim martorii unor astfel de scene! Simt o dezamăgire organică.