Despre proasta înțelegere a ideii de evoluție

Mi se pare cel puțin ciudat ca omenirea întreagă să stea să vadă încotro bate vântul ca să știe apoi dacă ajunge sau nu norul radioactiv de la Fukushima deasupra capului... oamenii construiesc centrale nucleare, folosesc tehnologii super avansate, și cu toate acestea depind în continuare de capriciile naturii.

Pare-se că omul și-a întors fața de la natură (natura înțeleasă ca forță a universului, ca element primordial). Aflat în mirajul descoperirilor tehnicii, Omul postmodern, adept al deconstructivismului sau al pragmatismului, crede că evoluția presupune o îndepărtare 100% de natură, neînțelegând și mai degrabă neconștientizând că până la urmă evoluție înseamnă 100% înțelegerea naturii. Gaudi de exemplu este unul dintre cei care și-au construit întreaga existență creativă în acord cu natura - toate construcțiile sale au la bază principii copiate din natură - coloane goale pe dinăuntru, prin care circulă fluxuri de aer, asemănătoare coloanei vertebrale, stâlpi de susținere asemănători crengilor de copaci etc.

Omul postmodern însă, în semeția sa, are impresia că poate fi un demiurg la nivel macro. NU! Fiecare este demiurgul propriului său univers, limitat la cel mult propria existență, și atât!