Țin minte și acum ca și atunci că erau cărțile mici de la editura Ion Creangă și mai erau niște cărți mai mari, aproape de format A4, în care prima literă din poveste era scrisă cu un font special, de dimensiuni mult mai mărite decât restul; am încercat să regăsesc cărțile care mi-au dat atâtea vise, dar încă nu am reușit. Ghemuită pe patul de lângă sobă, auzind pe fundal cum trosneau lemnele și simțind aproape vibrația torsului de pisică, ascultam cum îmi „cetea” bunicul bătrân despre toate acele întâmplări cu Zmeul Zmeilor, Pătru Cenușă sau Pasărea Măiastră. Îmi amintesc cu fior senzația de cufundare în lumea aceea care părea atât de reală, despre care o bună bucată de vreme am fost convinsă că există cu adevărat și mă gândeam oare unde-o fi capătul pământului și cum o arăta sau cum o fi să treci de hotarele împărăției ori să te urci pe un cal măiastru, să clipești o dată și să fi trecut deja peste nouă mări și nouă țări. De fiecare dată când auzeam la sfârșit „Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Și-am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare și gogonată minciună”, ignoram fraza pentru că era în discordanță cu imaginația mea: cum adică a fost o minciună? Din când în când, visul se întrerupea pentru că bunica bătrână termina de pregătit masa de seara din care țin minte gustul de mămăligă vârtoasă cu „scrijăle” (adică un fel de compot din perje și mere uscate vara la soare) sau cu brânză cu smântână - din care îmi plăcea să aleg doar smântâna).
Așa am început să cred în Bine, în Frumos și în Dreptate. Așa am descoperit Omul Frumos (parafrazându-l pe Dan Puric) în care cred și acum, și mi-e foarte greu să înțeleg meschinăriile din jur. Recunosc foarte greu relele intenții pentru că nu îmi pot imagina motivul pentru care îți poate face cineva rău din moment ce tu nu i-ai făcut nici unul. Nu pot să întind curse celorlalți și să aștept să îi prind la cotitură. Cred că totuși, în esență, firea omului este bună și depinde doar de o serie de circumstanțe dacă la suprafață iese doar partea negativă. De multe ori îmi spun ceilalți că „Parcă trăiești în altă lume”, sau... „Tu pe ce lume trăiești?”. Ei bine, în lumea mea oamenii îți vor doar binele și nu au intenții ascunse. În lumea mea, poți răsturna munții cu un grăunte de credință în iubire și voință. În lumea mea există Dreptate, Adevăr și Frumos, și nu voi lăsa nimic să o distrugă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu