Tocmai am cautat pe google liceul meu si am aflat ca am absolvit acelasi liceu cu Basescu. Nu ca as fi in mod deosebit impresionata, vorba ceea: "Afli? Aflu. Afli ceva nou? Aflu ceva vechi. Cat de vechi?" (Nichita Stanescu). Nu mai conteaza.
Se plangea unul dintre profi ca a mers in audienta la Basescu atunci cand era Primar General sa-l roage sa ajute liceul sa obtina titulatura de colegiu national si nu a vrut sa-l primeasca. Oare de ce nu ma mir... Oamenii care-si uita trecutul sunt la fel de nefericiti ca si cei care si-l neaga. De fapt uitarea e un mecanism psihologic de aparare, tot de negare pana la urma...
Dar nu despre asta voiam sa scriu. M-am uitat pe site-ul liceului MEU si nu am mai recunoscut aproape nimic, desi nu a trecut foarte mult timp de cand am plecat. Am petrecut acolo 8 ani (cls V-XII) si ma simteam cumva foarte stapana pe locul acela, era un spatiu securizant pentru mine. Acum insa nu mai recunosc aproape nimic. Cred ca undeva la 20, maxim 30% dintre profi mai sunt aceiasi.
Sentimentul e ca "S-au stricat lucrurile, pe vremea mea..."
Pe vremea mea era profu de romana, unul dintre oamenii care au avut o influenta decisiva asupra modului meu de gandire. Controversat de multi, inteles de putini, ura mediocritatea si incadrarea in canoane. Ne spunea intotdeauna ca literatura este viata insasi, ca poezia este o ipostaza a frumosului (frumosul ca si categorie estetica) si prefera mai degraba sa ne auda argumentand ca Eminescu e prost decat reproducand elogiile altora. Am dat teze in care fiecare am avut un alt subiect, facut de noi insine. Din clasa a saptea ne-am scris temele pe foi albe A4. Nu am avut niciodata o tema de genul "Comentariu la Legenda Mesterului Manole", ci "Metafora visului in Legenda Mesterului Manole" sau "Metafora creatiei", iar temele trebuia sa le prezentam liber, fara sa citim de pe foi, in 10-15 minute; si chiar trebuia sa ai ce sa spui in timpul ala. Nu am scris niciodata in timpul orelor un comentariu dupa dictare, totul era sub forma unei discutii din care reperele trebuia sa ni le gasim singuri. Cu toate acestea, nu am inteles de exemplu de ce in clasa a VIII m-a trimis la Inspectorat sa aflu daca m-am calificat la olimpiada nationala (dupa n recorectari ale tezelor de la faza judeteana, si ma calificasem :P). Imi amintesc ca eram foarte mirata de unde stiu ceilalti profi de asta si ma felicita, din moment ce proful meu de romana nu stia... Sau in clasa a IX-a, cand mai era o saptamana pana la faza nationala pentru care aveam de scris si un eseu - "Spatiul poetic in poezia lui Alecsandi", cand mi-a spus "cred ca ai putea sa rescrii eseul, gandeste-te si la o alta perspectiva". Am refuzat sa fac asta ("Da, asa incapatanat eram si eu cand eram ca tine") si am iesit pe locul 8 pe tara. Poate ca as fi fost mai sus daca l-as fi ascultat, poate ca nu...
Profa de latina... Avea o cultura generala extraordinara si o pasiune contagioasa pentru perfectiune. Chiar daca eram clasa de "mate-fizica", de la noi era olimpica nationala cu locul I (era o traditie deja) si cu participare la Arpina, concurs international din Italia. Evaluarile erau de genul "traduceti si comentati adagiul ..." sau "conjugati, declinati...". Am fost foarte mandra cand in clasa a X-a am reusit sa iau unul din cei doi de 10 la o astfel de evaluare.
Profa de istorie... Informatiile din manuale erau doar un punct de plecare, intotdeauna structurandu-ne mult mai bine toate evenimentele. Inca din clasa a V-a faceam referate despre Quetzalcoatl, razboaiele peloponisiace sau doricul, ionicul si corinticul grecesc, modulele de cultura si civilizatie fiind foarte atent parcurse si stabilindu-ne niste repere pe care eu una le mai am si astazi. Am invatat sa distingem stiluri arhitecturale, scoli de pictura, curente artistice, totul intr-un sistem integrat. Istorie nu inseamna numai date si evenimente, inseamna conexiuni, relatii de interdeterminare, mod de gandire.
Profa de fizica... Totul trebuia sa fie logic si foarte ordonat. Ne facea pe tabla desene milimetrice cu reprezentari ale vectorilor forta, cu legile lui Kirchhoff, cu refractii si reflexii optice pe suprafete plane, concave sau convexe, ori cu fuziunea si fisiunea nucleara. Rezolvarea de probleme era punctata pentru formule intermediare, formule finale, valori numerice finale. Faptul ca, atunci cand in cls. a XII-a ma pregateam pentru bac, nu am avut o problema sa-mi amintesc partea de fizica mecanica din clasa a IX-a, pentru mine a insemnat ceva. Imi place sa cred ca am imprumutat ceva din stilul acela de gandire logic, exact, ordonat si riguros.
Profii de mate... Aceleasi determinari logice intre formule si calcule, aceeasi rigurozitate...
Ar mai fi multe de spus despre asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu