
Ar trebui sa ne oprim din cand in cand din vertijul intamplarilor de zi cu zi care ne amagesc ca suntem "ocupati" si ... sa ne miram! Mirarea poate sa creeze spatiul suficient pentru eruperea sarbatorii. "Starea de mirare opreste timpul in loc", spunea Nichita, si avea dreptate, "dar mirarea, ce este mirarea?"...
Te miri atunci cand iti arunci azi privirea peste mugurii copacilor iar cand te uiti urmatoarea data deja sunt infloriti.
Te miri atunci cand simti un miros care-ti reinvie imagini pe care aproape ai uitat ca le-ai trait. Pentru mine - mirosul de viorele de exemplu, de toporasi sau de flori de tei. Ce frumos era hoinarind primavara prin padure la bunici sau chelind pe prispa crengile de tei pentru a pune flori la uscat pe iarna...
Te miri atunci cand simti ca cineva a facut ceva pentru tine fara sa-ti ceara nimic in schimb.
Te miri atunci cand nu iti mai recunosti propriile tale reactii si crezi ca te-a intamplat altul, negand ca de fapt te-ai lasat instrainat de tine insuti.
Si totusi, nu am raspuns nici de aceasta data la intrebare: "Dar mirarea, ce este mirarea?". Primăvara asta totuși... rămâne o copie!
http://www.youtube.com/watch?v=cwUS7anj_Z4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu